Mă gîndeam (iar?! – devine exasperant…). Ce-ar fi să mă apuc să fac multe lucruri inutile?
Ca de pildă – să învăţ să merg în mîini… lumea pe dos nu are cum să nu fie mai bună. Sau, nu ştiu, orice altceva – numai să nu aibă nici un rost; să fie inutil. O mulţime de activităţi mărunte. Să-mi cumpăr o şapcă…, sau nişte şlapi. Da, nişte şlapi pe care să nu îi port niciodată (o sută de perechi, o mie! Oricît de multe…) şi pe care să nu îi dau nimănui. Să mă îngrop în ei, să mă ascund în jocul lor de culori de bîlci.
Ar fi grozav! – o viaţă cîrpită cu mărunţişuri delicios de inutile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu