Simpozion internaţional într-o ţară, acum ex-sovietică. Participanţi de seamă din ţările din întregul bloc comunist, persoane subţiri, expuneri ştiinţifice, discuţii înalte. Urmează un cocktail de final. Taman cînd erau mai încinşi invitaţii, reprezentatul ţării gazde sare brusc de la masă privindu-şi ceasul disperat. Se scuză că trebuie să plece. Încep insistenţele. Omul nu renunţă în ruptul capului la plecarea intempestivă şi, mai cu jenă, mai în glumă le explică:
- Tovarăşi, îmi pare rău, dar ştiţi... Nu am apă decît două ore pe zi... Trebuie să apuc să fac un duş.
Invitaţii zîmbesc îngăduitor, ei, lăsaţi, ştim şi noi cum e... Încălziţi mai tîrziu în nişte oale.
- Nu, nu – insistă gazda cu zîmbet amar, nu înţelegeţi, noi nu avem decît apă RECE două ore pe zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu